LISTA STATE MEMBRE CONVENTIA DE LA HAGA Centrul de Traduceri și Interpretariat ONU TRAD vine în sprijinul dumneavoastră cu informații actualizate despre procedura de apostilare a documentelor dumneavoastră. Statele membre ale Conventiei de la Haga din 5 Octombrie 1961 privind simplificarea procedurii supralegalizarii actelor ce vor fi folosite in strainatate, sunt in numar de 64 si in toate acestea un document apostilat va fi recunoscut fara a fi necesare alte proceduri suplimentare. Pentru statele membre Haga, incepand cu data de 1 Septembrie 2005, apostilarea / supralegalizarea documentelor se va face de catre birourile specializate ale Prefecturilor, respectiv Tribunalelor din judetul respectiv. Apostila garanteaza recunoasterea oficiala prin lege. Cu alte cuvinte, orice document cu apostila Conventiei de la Haga este automat recunoscut pentru folosirea fara alte cerinte in oricare dintre celelalte tari semnatare. Documentele romanesti legalizate cu Apostila Conventiei de la Haga sunt recunoscute in oricare din tarile din lista de mai jos. Pentru statele care nu au aderat la Conventia de la Haga (Brazilia, Emiratele Arabe, Kuweit etc.) procedura de supralegalizare va fi facuta prin vizare de catre Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, Ministerul Justitiei si acolo unde este posibil, si de catre Consulatul tarii respective din Bucuresti. I. LISTA STATELOR PENTRU CARE ESTE NECESARĂ SUPRALEGALIZAREA Pe site-ul ministerului justiţiei – www.just.ro aceste state figurează cu menţiunea exemplificativ, ceea ce nu exclude posibilitatea ca vreun stat să fi fost omis din această enumerare: – ALGERIA, ARABIA SAUDITĂ, AFGANISTAN, AFRICA CENTRALĂ, BRAZILIA, BOLIVIA, BAHREIN, BANGLADESH, BENIN, BOLIVIA, BURKINA FASO, BURUNDI, BUTAN, CHILE, CANADA, REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ (CU EXCEPŢIA HONG KONG ŞI MACAO), COSTA RICA, CAMBOGIA,CAMERUN, CIAD, COASTA DE FILDEŞ, COMORE, CONGO, DJIBOUTI, EMIRATELE ARABE UNITE, EGIPT, ERITREEA, ETIOPIA, FILIPINE, GUATEMALA, GUINEEA, GABON, GAMBIA, GHANA, GUINEEA ECUATORIALĂ, GUINEEA BISSAU, GUYANA, HAITI, IORDANIA, INDONEZIA, IRAK, IRAN, JAMAICA, KUWEIT, KIRGHISTAN, KENYA, KIRIBATI, LIBAN, LAOS, LIBIA, MALAEZIA, MAROC, MADAGASCAR, MAURITANIA, MICRONEZIA MYANMAR, NICARAGUA, NIGERIA, NAURU, NEPAL, NIGER, OMAN, PAKISTAN, PARAGUAY, PALAU, PAPUA-NOUA-GUINEE, QATAR, RWANDA, SIRIA, SRI LANKA, SINGAPORE, SENEGAL, SIERRA LEONE, SOMALIA, SUDAN, THAILANDA, TURKMENISTAN, TADJIKISTAN, TANZANIA, TIMOR, TOGO, TUVALU, URUGUAY, UZBEKISTAN, UGANDA, VIETNAM, YEMEN, ZIMBABWUE, ZAMBIA. II. LISTA STATELOR PENTRU CARE ESTE NECESARĂ APOSTILA Listele au fost actualizate la data de 23 noiembrie 2010; Pentru actualizarea statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga se va consulta site-ul Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat: www.hcch.net. Secţiunea I – Statele membre ale Conferinţei de la Haga semnatare ale Convenţiei nr. 12/5.10.1961 1. Africa de Sud 2. Republica Albania 3. Republica Argentina 4. Australia 5. Republica Austria 6. Republica Belarus 7. Regatul Belgiei 8. Bosnia – Herzegovina 9. Republica Bulgaria 10. Republica Cehă 11. Republica Populară Chineză – numai Hong Kong şi Macao 12. Republica Cipru 13. Republica Coreea (Coreea de Sud) 14. Pepublica Croaţia 15. Regatul Danemarcei 16. Ecuador 17. Confederaţia Elveţiană 18. Republica Estonia 19. Republica Finlanda 20. Republica Franceză 21. Georgia 22. Republica Federală Germania 23. Republica Elenă (Grecia) 24. India 25. Republica Irlanda 27. Republica Islanda 28. Statul Israel 29. Republica Italiană 30. Japonia 31. Republica Letonia 32. Republica Lituania 33. Marele Ducat al Luxemburgului 34. Republica Macedonia 35. Republica Malta 36. Statele Unite Mexicane 37. Principatul Monaco 38. Republica Muntenegru 39. Regatul Norvegiei 40. Noua Zeelandă 41. Olanda 42. Republica Panama 43. Peru 44. Republica Polonă 45. Republica Portugheză 46. România 47. Federaţia Rusă 48. Republica Serbia 49. Republica Slovacia 50. Republica Slovenia 51. Spania 52. Regatul Suediei 53. Republica Surinam 54. Republica Turcia 55. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord 56. Statele Unite ale Americii 57. Ucraina 58. Republica Ungară 59. Republica Venezuela Secţiunea II Statele nemembre ale Conferinţei de la Haga semnatare ale Convenţiei nr. 2/5.10.1961 60.Principatul Andorra 61.Antigua şi Barbuda 62.Republica Armenia 63.Republica Azerbaidjan 64.Bahamas 65.Statul Barbados 66.Statul Belize 67.Republica Botswana 68.Brunei Darussalam 69.Republica Capului Verde 70.Republica Columbia 71.Insulele Cook 72.Dominica 73.Republica Dominicană 74.Republica El Salvador 75.Republica Fiji 76.Grenada 77.Honduras 78.Kazakhstan 79.Regatul Lesotho 80.Republica Liberia 81.Principatul Liechtenstein 82.Republica Malawi 83.Republica Insulelor Marshall 84.Statul Mauritius 85.Republica Moldova 86.Mongolia 87.Republica Namibia 88.Niue 89.Saint Kitts şi Nevis 90.Saints Vincent şi Grenadines 91.Samoa 92.Republica San Marino 93.Santa Lucia 94.Sao Tome şi Principe 95.Republica Seychelles 96.Regatul Swaziland 97.Tonga 98.Republica Trinidad şi Tobago si 99.Vanuatu III. LISTA STATELOR CU CARE ROMÂNIA A ÎNCHEIAT TRATATE SAU CONVENŢII BILATERALE DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ ÎN MATERIE CIVILĂ CARE PREVĂD SCUTIREA DE SUPRALEGALIZARE 1. Albania – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Albania privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 463/1960, publicat în B. Of. nr. 4 din 18 ianuarie 1961. Articolul 13 -Valabilitatea actelor (1) Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, în limitele competenţei lor, în forma stabilită de lege şi prevăzute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă certificare. Aceasta se referă de asemenea şi la semnăturile care sunt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Părţile Contractante. (2) Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante se consideră ca fiind acte oficiale, sunt socotite şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca având forţa probatorie a actelor oficiale. 2. Austria -Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Austria cu privire la asistenţa juridică în materia dreptului civil şi de familie şi la valabilitatea şi transmiterea actelor şi Protocolul anexă la convenţie, Ratificate prin Decretul nr. 1179/1968, publicat în B. Of. nr. 4 din 9 ianuarie 1969. CAPITOLUL V – Valabilitatea şi transmiterea actelor Articolul 25 (1) Actele eliberate de o instanţă judecătorească sau de o autoritate administrativă a unui stat contractant în limitele competenţei sale şi prevăzute cu semnătură oficială şi cu sigiliu oficial vor avea şi în faţa instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor administrative ale celuilalt stat contractant puterea probatorie a actelor oficiale. Această prevedere este valabilă şi pentru celelalte acte cărora, potrivit dispoziţiilor legale ale statului contractant pe teritoriul căruia au fost eliberate, le este atribuită puterea probatorie a actelor oficiale. (2) Această putere probatorie o va avea şi legalizarea semnăturii pe un act sub semnătură privată, făcută de o instanţă judecătorească sau de către o autoritate administrativă a unuia dintre statele contractante ori de un notar public austriac. Articolul 26 Actele prevăzute la articolul 25 punctul 1 şi legalizarea prevăzută la articolul 25 punctul 2 nu au nevoie de nici o altă certificare pentru a fi folosite în faţa instanţelor judecătoreşti şi a autorităţilor administrative ale celuilalt stat contractant. 3. Belgia – Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială, ratificată prin Decretul nr. 368/1976, publicat în B.Of. nr. 93 din 4 noiembrie 1976. CAPITOLUL III – Scutirea de legalizare Articolul 14 Documentele care emană de la autorităţile judiciare ale unuia dintre cele două state şi care poartă sigiliul acestora, precum şi documentele cărora le atestă certitudinea datei, realitatea semnăturii sau conformitatea cu originalul, sunt scutite de orice legalizare atunci când trebuie să fie folosite pe teritoriul celuilalt stat. *Deşi există tratat, în practică se solicită apostila. Ţările fostei Republici Populare Federative Iugoslavia: 4. Bosnia şi Hertegovina – prin declaraţie de succesiune Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6 din 6 februarie 1961 CAPITOLUL V- Actele Articolul 47 (1) Actele publice care au fost întocmite sau eliberate de către un organ sau o persoană oficială a unei Părţi Contractante, în limitele competenţei lor, vor fi prevăzute cu sigiliul oficial şi semnătura, pot fi folosite în faţa organelor celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă certificare sau legalizare. Această prevedere se aplică şi actelor private care au fost legalizate de organele sau persoanele oficiale competente. (2) Prevederile punctului 1 sunt aplicabile şi în ce priveşte copiile actelor publice sau private care au fost certificate de organele sau persoanele oficiale competente. Articolul 48- Actele publice eliberate de organele şi persoanele oficiale competente ale unei Părţi Contractante au pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante aceeaşi forţă probatorie ca şi actele eliberate de organele şi persoanele oficiale proprii. 5. Croaţia Hotărârea nr. 951 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea Protocolului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind succesiunea la acordurile încheiate între România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la Bucureşti la 5 martie 2004, şi a Protocolului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovenia privind inventarierea cadrului juridic bilateral, semnat la Bucureşti la 5 aprilie 2004 Art. 1 – Se aprobă Protocolul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind succesiunea la acordurile încheiate între România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la Bucureşti la 5 martie 2004. ANEXĂ: Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, Belgrad, 18 octombrie 1960 ratificat prin Decretul nr.24/1961. 6. Serbia Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, Belgrad, 18 octombrie 1960 ratificat prin Decretul nr.24/1961. 7. Slovenia Hotărâre nr. 951 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea Protocolului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind succesiunea la acordurile încheiate între România şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la Bucureşti la 5 martie 2004, şi a Protocolului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovenia privind inventarierea cadrului juridic bilateral, semnat la Bucureşti la 5 aprilie 2004 Art. 1 Se aprobă Protocolul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovenia privind inventarierea cadrului juridic bilateral, semnat la Bucureşti la 5 aprilie 2004. Art. 2 Părţile contractante confirmă că acordurile enumerate în anexa nr. 1 la prezentul protocol continuă să fie în vigoare în relaţiile dintre România şi Republica Slovenia. ANEXA Nr. 1: Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, Belgrad, 18 octombrie 1960, ratificat prin Decretul nr.24/1961. 8.Macedonia – Legea nr. 356/2004 pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Macedonia privind asistenţa juridică în materie civilă, semnată la Bucureşti la 12 noiembrie 2003, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 839 din 13 septembrie 2004 ARTICOLUL 21 Valabilitatea actelor (1) Actele în formă legală, întocmite sau certificate de o instanţă sau de altă autoritate competentă a uneia dintre părţile contractante, care poartă semnătura şi sigiliul acesteia, nu trebuie să poarte o altă semnătură şi certificare pentru a fi utilizate pe teritoriul celeilalte părţi contractante. (2) Dispoziţiile paragrafului 1 se referă şi la extrasele şi copiile de pe actele certificate de o instanţă sau de o altă autoritate competentă. (3) Actele oficiale întocmite pe teritoriul uneia dintre părţile contractante au pe teritoriul celeilalte părţi contractante aceeaşi forţă probantă ca şi actele de acelaşi fel ale acestei părţi. (4) Orice persoană sau autoritate interesată a uneia dintre părţile contractante poate solicita, în caz de dubiu, verificarea autenticităţii actului de către autoritatea celeilalte părţi contractante. 9. Republica Muntenegru – prin declaraţie de succesiune Tratat între Republica Socialistă Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în Buletinul Oficial nr. 6/1961 (a se vedea: Bosnia şi Herţegovina) *În cazurile prevăzute mai sus nu este necesară supralegalizarea sau apostilarea pentru ca actele încheiate în oricare dintre ţările enumerate (care au intrat în componenţa fostei RSF Iugoslavia) să fie valabile în România. 10. Bulgaria- Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Bulgaria privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 109/1959, publicat în B. Of. nr. 11 din 31 martie 1960 Articolul 13 – Valabilitatea actelor 1. Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, în limitele competenţei lor, în forma stabilită de lege şi prevăzute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnăturile care sunt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Părţile Contractante. 2. Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante se consideră ca fiind acte oficiale, sunt socotite şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca având forţa probatorie a actelor oficiale. *Deşi există tratat, în practică se solicită apostila. Ţările fostei Republici Socialiste Cehoslovacia 11. Republica Cehă – Legea nr. 44/1995 pentru ratificarea Tratatului dintre Romania şi Republica Cehă privind asistenţa judiciară în materie civilă, semnat la Bucureşti la 11 iulie 1994 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 106 din 31 mai 1995 CAPITOLUL III – Acte oficiale – Articolul 23 – Valabilitatea actelor – alin.(1) Actele care emană de la autorităţile competente ale uneia dintre părţile contractante, precum şi actele sub semnătură privată cărora acestea le dau dată certă şi le atestă autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără vreo altă legalizare. Această dispoziţie se aplică şi cu privire la extrasele şi copiile de pe acte. alin.(2) Actele menţionate la paragraful 1 au pe teritoriul celeilalte părţi contractante, aceeaşi forţă probantă ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urmă părţi contractante. 12. Republica Slovacă Legea nr. 30 din 3 aprilie 2000 pentru ratificarea Protocolului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind valabilitatea tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi a altor înţelegeri încheiate de România cu Cehoslovacia, semnat la Bratislava la 16 aprilie 1999 Articol unic Se ratifică Protocolul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind valabilitatea tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi a altor înţelegeri încheiate de România cu Cehoslovacia, semnat la Bratislava la 16 aprilie 1999. Art. 1 Tratatele, acordurile, convenţiile şi înţelegerile bilaterale menţionate în anexa nr. 1 la prezentul protocol sunt şi rămân în vigoare în relaţiile dintre România şi Republica Slovacă. Art. 2 Tratatele, acordurile, convenţiile şi înţelegerile bilaterale menţionate în anexa nr. 2 la prezentul protocol îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a acestuia. Operaţiunile nefinalizate privind lichidarea unor creanţe şi aranjamente reciproce, precum şi alte activităţi decurgând din vreunul dintre aceste acorduri vor fi derulate conform modalităţilor prevăzute de acordul în cauză. Art. 3 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul protocol. Tratat între Republica Populară Română şi Republica Cehoslovacă privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale (Praga, 25 octombrie 1958) ratificat prin Decretul nr.506/1958 B.Of nr.6/18.02.1958, art. 13 Articolul 13 Valabilitatea actelor (1) Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de catre o persoana oficiala pe teritoriul uneia din Partile Contractante, în limitele competentei lor, în forma stabilita de legile în vigoare si prevazute cu sigiliul oficial, sînt recunoscute ca valabile pe teritoriul celeilalte Parti Contractante fara vreo alta certificare. (2) Aceasta este valabil si pentru semnaturile care sînt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Partile Contractante. (3) Actele care pe teritoriul unei Parti Contractante se considera ca fiind acte oficiale au forta probatorie a actelor oficiale si pe teritoriul celeilalte Parti Contractante. 13. Republica Moldova – Tratat între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală Ratificat prin Legea nr. 177/1997 publicată în M.Of. nr. 310 din 13 noiembrie 1997 CAPITOLUL II – Acte oficiale Articolul 22 – Valabilitatea actelor (1) Actele care emană de la autorităţile competente sau de la alte instituţii ale uneia dintre părţile contractante, precum şi actele sub semnătură privată, cărora acestea le dau dată certă şi le atestă autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără vreo altă legalizare. Această dispoziţie se aplică şi cu privire la extrasele şi la copiile de pe aceste acte. (2) Actele menţionate la paragraful 1 au, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, aceeaşi forţă probantă ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urmă părţi contractante. 14. Republica Mongolia – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Mongolă cu privire la asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 415/1973, publicat în B.Of. nr. 116 din 31 iulie 1973 Articolul 17 Valabilitatea actelor (1) Actele eliberate de o instituţie judiciară sau de o autoritate administrativă a unei părţi contractante, în limitele competenţei sale şi în forma stabilită de legile în vigoare, la data emiterii lor, prevăzute cu semnătura oficială şi cu sigiliu oficial, vor avea, şi în faţa instituţiilor judiciare şi a autorităţilor administrative ale celeilalte părţi contractante, puterea probatorie a actelor oficiale. Această prevedere este valabilă şi pentru alte acte cărora, potrivit dispoziţiilor legale ale părţii contractante pe teritoriul căreia au fost eliberate, le este atribuită puterea probatorie a actelor oficiale. (2) Aceeaşi putere probatorie o va avea şi legalizarea semnăturii pe un act sub semnătură privată făcută de către o autoritate adminsitrativă a uneia dintre părţile contractante. Articolul 18 Pentru actele prevăzute în articolul 17 punctul 1 şi pentru legalizarea prevăzută în articolul 17 punctul 2 nu este necesară nici o altă certificare pentru a fi folosite în faţa instituţiilor judiciare şi a autorităţilor administrative ale celeilalte părţi contractante. 15. Polonia- Legea nr. 33/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 65/1999 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Polonă privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile, încheiat la Bucureşti la 15 mai 1999, publicată în M.Of. nr. 158 din 17 aprilie 2000 Articolul 6 Valabilitatea actelor (1) Actele care emană de la instanţele judecătoreşti sau de la alte autorităţi competente ale uneia dintre părţile contractante, prevăzute cu sigiliul oficial şi cu semnătura persoanei îndreptăţite, pot fi folosite pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără a fi nevoie de legalizare. Această dispoziţie se aplică, de asemenea, copiilor legalizate, extraselor şi traducerilor unor astfel de acte. (2) Actele întocmite pe teritoriul unei părţi contractante de către persoane fizice a căror semnătură a fost autentificată pot fi folosite pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără a fi necesară legalizarea lor. (3) Actele menţionate la paragrafele 1 şi 2 au, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, aceeaşi forţă probantă ca şi actele de acelaşi fel ale acestei din urmă părţi contractante. 16. Federaţia Rusă- Tratat între Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 334/1958, publicat în B.Of. nr. 30 din 4 august 1958 Articolul 12 Valabilitatea actelor (1) Actele care au fost întocmite sau certificate de instituţiile judiciare sau de către o persoană oficială (traducător oficial, expert etc) pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, în limitele competenţei lor, în forma stabilită de legile în vigoare şi prevăzute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă certificare. (2) Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante se consideră ca fiind acte oficiale, sunt socotite şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca având forţă probatorie a actelor oficiale. 17. Ucraina– Tratatul dintre România şi Ucraina privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile, semnat la Bucureşti la 30 ianuarie 2002, ratificat prin legea nr.3/2005 (publicată în M.OF.nr.183 din 3 martie 2005) care a intrat în vigoare la data de 30 octombrie 2006 în baza Ordinului ministrului afacerilor externe nr.1936 din 29 noiembrie 2006 privind intrarea în vigoare a unor tratate internaţionale. Art. 13 Valabilitatea documentelor (1) Documentele care au fost întocmite sau certificate de instituţiile judiciare ale uneia dintre părţile contractante, prevăzute cu sigiliul şi semnătura persoanei competente, au valabilitate pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără nici o altă legalizare. Aceasta se referă, de asemenea, la copiile şi traducerile care sunt legalizate de instituţiile competente. (2) Actele care pe teritoriul unei părţi contractante se consideră ca fiind acte oficiale sunt socotite şi pe teritoriul celeilalte părţi contractante ca având forţa probatorie a actelor oficiale. 18. Ungaria – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 505/1958, publicat în B.Of. nr. 2 din 17 ianuarie 1959 Articolul 13 Valabilitatea actelor (1) Actele care au fost întocmite sau certificate de un organ de stat sau de către o persoană oficială pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, în limitele competenţei lor, în forma stabilită de legile în vigoare şi prevăzute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără vreo altă certificare. Aceasta este valabil şi pentru semnăturile care sunt legalizate conform prevederilor legale ale uneia din Părţile Contractante. (2) Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante se consideră ca fiind acte oficiale, sunt socotite şi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante ca având forţă probatorie a actelor oficiale. 19. Cuba – Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Cuba privind asistenţa juridică în materie civilă, familială şi penală, ratificată prin Decretul nr. 67/1981, publicată în B.Of. nr. 19 din 27 martie 1981 Articolul 5 -Actele întocmite sau certificate pe teritoriul unei părţi contractante de către un organ de stat al acesteia sau de către o persoană autorizată în acest scop, în limitele competenţei lor în forma stabilită de lege şi prevăzute cu sigiliul oficial, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părţi contractante fără vreo altă certificare. De asemenea, sunt valabile semnăturile legalizate în conformitate cu legile părţii contractante pe teritoriul căreia se întocmeşte documentul. *Instrucţiunile ministrului administraţiei şi internelor nr. 82 din 29 martie 2010 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de eliberare a apostilei pentru actele oficiale administrative indică acest stat (în anexa 2) între cele care nu au semnat Convenţia de la Haga. 20. Coreea de Nord – Acord între Republica Socialistă România şi Republica Populară Democrată Coreeană cu privire la asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 305/1972, publicat în B. Of. nr. 87 din 7 august 1972 Articolul 10 – Certificarea şi recunoaşterea actelor (1) Actele care au fost întocmite sau certificate de instanţele judecătoreşti sau de alte instituţii competente ale uneia dintre Părţile Contractante, semnate şi prevăzute cu sigiliul oficial, sunt valabile în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor instituţii ale celeilalte Părţi Contractante, fără vreo altă legalizare, ele având forţa probantă a actelor oficiale. (2) Prevederea punctului 1 din prezentul articol se aplică şi copiilor actelor, certificate de instituţiile sus-menţionate. 21. China – Tratatul de asistenţă juridică în materie civilă şi penală dintre România şi Republica Populară Chineză, semnat la Beijing la 16 ianuarie 1991, ratificat prin Legea nr. 12/1992, publicată în M.Of. nr. 32 din 3 martie 1992. Articolul 34 – Scutirea de legalizare – Documentele întocmite sau certificate de tribunale ori alte instituţii competente ale uneia dintre părţile contractante, pentru a fi folosite în faţa tribunalelor şi altor instituţii competente ale celeilalte părţi contractante, nu vor fi supuse cerinţei legalizării, dacă acestea sînt prevăzute cu sigiliul oficial. În ceea ce priveşte Republica Populară Chineză, deşi există tratatul bilateral care prevede scutirea de orice formalitate, acest stat solicită supralegalizarea actelor din România. Excepţie fac provinciile Hong-Kong şi Macao ale căror acte trebuie să poarte apostila. 22. Franţa – Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Franceză privind asistenţa juridică în materie civilă şi comercială ratificată prin Decretul nr. 77/1975, publicat în B.Of. nr. 79 din 22 iulie 1975 CAPITOLUL III – Forţa probantă a actelor şi scutirea de legalizare Articolul 9 Actele notariale şi actele cărora legea le conferă valoare de acte autentice, întocmite pe teritoriul unuia dintre cele două state, au, pe teritoriul celuilalt stat, aceeaşi forţă probantă ca şi actele corespunzătoare întocmite pe teritoriul acestui stat. Articolul 10 Înscrisurile care emană de la autorităţile judiciare sau la alte autorităţi competente ale unuia dintre state, precum şi înscrisurile cărora acestea le dau dată certă, le atestă autenticitatea semnăturii sau conformitatea cu originalul, nu au nevoie de nici o legalizare pentru a a fi folosite pe teritoriul celuilalt stat. – * Lista statelor cu care România a încheiat Convenţii, tratate sau acorduri privind asistenţa juridică în materie civilă se interpretează prin raportare la lista statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga privind apostila. – De regulă, nu este necesară nici supralegalizarea, nici aplicarea apostilei pentru ca actul notarial întocmit în România să producă efecte în oricare din statele cuprinse în LISTA STATELOR CU CARE ROMÂNIA A ÎNCHEIAT TRATATE SAU CONVENŢII BILATERALE DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ ÎN MATERIE CIVILĂ CARE PREVĂD SCUTIREA DE SUPRALEGALIZARE, – Cu toate acestea, dacă părţile din act insistă, se poate aplica apostila pe actele ce urmează a fi folosite în: Albania, Austria, Belgia, Bulgaria, republicile ce au intrat în componenţa fostei RSF Iugoslavia (Bosnia, Herţegovina, Croaţia, Serbia, Slovenia, Macedonia, Muntenegru), Cehia şi Slovacia, Hong-Kong şi Macao, Franţa, Republica Moldova, Mongolia, Polonia, Ungaria, Turcia. – De asemenea, se aplică apostila pe actele ce urmează a se folosi în: Italia, Grecia şi Marea Britanie (tratatele încheiate de România cu aceste din urmă state, nereferindu-se la valabilitatea actelor unei părţi pe teritoriul celeilalte); – Dacă părţile o solicită, se poate aplica supralegalizarea pe actele ce urmează să producă efecte în China (cu excepţia provinciilor Hong-Kong şi Macao), Coreea de Nord şi Cuba. – Se pot supralegaliza actele notariale întocmite în România care urmează să-şi produce efecte în : Siria, Maroc, Egipt, Tunisia (tratatele încheiate de România cu aceste din urmă state, nereferindu-se la valabilitatea actelor unei părţi pe teritoriul celeilalte).